Psihoterapia integrativă strategică este o modalitate de integrare în psihoterapie, al cărei creator este Oana Maria Popescu.

Psihoterapia integrativă strategică unifică teorii majore din domeniul psihoterapiei secolului 21 și integrează unele dintre cele mai recente descoperiri din domeniul neurobiologiei. Teoria postulează existența a patru domenii ale sinelui – sinele bazal, sinele central, sinele plastic și sinele extern-, intersectate de trei nivele – biologic, psihologic și de mediu, precum și 3 ”axe”: cognitivă, emoțională și psihodinamică.  Cu alte cuvinte, abordarea strategică ia în considerare o multitudine de variabile, de la biologice la transpersonale, luând în considerare concepte propuse de principalele teorii din domeniul psihoterapiei, într-un cadru coerent bazat pe cercetările din domeniul neuroștiințelor și atașamentului.

Sinele bazal constă din structuri ale creierului formate în mica copilărie la nivel non-verbal sau pre-verbal. Conține rețele neuronale în așteptarea experienței, copilul venind pe lume cu un creier plastic, capabil să formeze sinapse și să codeze experiențe. Sinele bazal este modelat de nevoile noastre de bază și de afectul însoțitor, respectiv ceea ce teoria psihoterapiei integrative strategice numește ”nevoi primare”. Dacă o serie de experiențe se repetă în mica copilărie, rețelele neuronale încep să transmită semnale electrice pe anumite căi, care vor fi utilizate de individ pe tot parcursul vieții.

Sinele central procesează atât informații verbale, cât și non-verbale și pe măsură ce copilul se dezvoltă, creierul procesează informații din ce în ce mai complexe din mediul înconjurător. Avem modele de lucru interne pentru variate tipare identificabile în psihologia umană, toate acestea fiind modele în așteptarea experienței, care se activează funcție de experiențele avute. Pe măsură ce aceste modele interne de lucru devin active, se creează o matrice din ce în ce mai complexă, care generează variate fenomene psihodinamice. În timp ce unele rețele neuronale rămân inactive, altele sunt preferate de individ, ca rezultat al interacțiunilor cu mediul.

Sinele plastic stabilizează sinele central – menține homeostazia prin filtrarea informației care ajunge la sinele central. Individul alege selectiv din mediu acele elemente care se potrivesc cu hărțile mentale din sinele central, iar informația este procesată în manieră biasată, pentru a menține stabilitatea sistemului.

Sinele extern este interfața dintre individ și restul lumii și interacționează cu lumea prin variate comportamente. Practic, creierul creează o experiența a sinelui aici-și-acum, ca rezultat al impactului variaților stimuli din mediul intern și extern. Creierul nostru încearcă să își mențină stabilitatea, iar această stabilitate depinde de modelele interne de lucru care au fost activate.

Sinele nu se dezvoltă însă într-un vacuum, ci interacționează cu mediul înconjurător, cu familia în care ne naștem, cu mediul social, influențele culturale, și așa mai departe. Sub influența acestor factori, lumea noastră internă se dezvoltă în trei direcții principale: cognitiv, emoțional și psihodinamic. La nivel de axă cognitivă vorbim despre variatele credințe și gânduri, axa emoțională are de-a face cu atașamentul și emoțiile, iar axa psihodinamică se referă la mecanisme psihologice complexe.

În ceea ce privește procesul psihoterapeutic, psihoterapia integrativă strategică propune următoarea clasificare a factorilor comuni: 1. Variabila client; 2. Variabila psihoterapeut; 3. Factorii relaționali; 4. Factorii trans-teoretici și 5. Factorii strategici. Există 12 componente importante ale variabilei client, de la stadiile schimbării la spiritualitate și 5 domenii legate de variabila psihoterapeit, incluzând variabilele relaționale, profesionale, demografice și de diversitate, personalitatea și variabilele developmentale. Factorii comuni relaționali includ alianța terapeutică, relația terapeutică și fenomenele transferențiale. Factotii trans-teoretici se întind de la procesul terapeutic la speranță ți expectanțe, în timp ce factorii strategici includ concepte cum sunt mitul terapeutic, o procedură de evaluare, ritualuri și tehnici.

Psihoterapia integrativă strategică a fost utilizată în ultimii 11 ani în tratamentul clienților cu variate patologii, oferind clinicienilor un instrument cuprinzător de diagnostic și tratament.

Psihoterapie integrativa strategica. Vol.1. Teorie si aplicatii practice– Oana Maria Popescu, ed. Letras, 2021

Psihoterapie integrativa strategica. Vol.2. Psihopatologia adultului – Oana Maria Popescu, ed. Letras, 2022

Factorii comuni in psihoterapie. Perspectiva integrativ-strategica– Oana Maria Popescu & Loredana Ileana Viscu, ed. Pro Universitaria, 2017

Psihoterapie integrativa strategica. Caiet de dezvoltare personala – Oana Maria Popescu & Corina Levu, ed. Letras, 2022